Personale

Ce vrei să te faci când o să fii mare?

Când m-au întrebat la școală “Ce vrei să te faci când o să fii mare?” am spus: „Fericit.” Mi-au spus că nu am înțeles întrebarea. Eu le-am spus că n-au înțeles viața.”- John Lenon

Frumos, nu? Toată esența vieții în câteva cuvinte, în atât de puține cuvinte că probabil unora li se pare că e o anecdotă.

Nu aveam nevoie să mă întrebe cineva ce voiam să fac când aveam să fiu mare, eu știam încă de la primele jocuri pe care mi le amintesc: voiam să fiu învățătoare. Nu educatoare, că se ocupă de copii mai mici, nici profesoară, că se ocupă de copii mai mari, ci învățătoare. Mie îmi plăcea, și așa sînt și acum, să fac lucruri care durează în timp, iar gândul că Eu i-aș fi învățat să scrie, că Eu i-aș fi învățat să citească, că Eu aș fi pus în căpșorul lor povești și povețe, că Eu aș fi fost în amintirea lor toată viața ca fiind cea care i-a învățat, că Eu i-aș fi învățat lucruri pe care le-ar fi folosit oriunde oricând, îmi umpleau mintea, inima și sufletul, până aproape de implozie. În acest sens și în această direcție am mers tot timpul, iar când am dat treapta întâi (la sfârșitul clasei a 8-a), am dat, evident, examenele la liceul pedagogic. Și am picat. Și nu m-am lăsat, deși lovitura m-a îngenuncheat.

Am urmat liceul, cu speranța că după asta pot da la facultate, numai că nici la asta nu aveam acces atunci, pentru că ai mei nu mă puteau întreține. Și iar nu m-am lăsat. M-am angajat, și la zece (da, zece) ani de la absolvirea liceului, am dat la facultate, urmărind fidelă visul meu și tot în facultate am făcut și modulul psihopedagogic (obligatoriu pentru cei care doreau o carieră în învățământ, opțional pentru toți ceilalți). Știam că învățătoare nu mai puteam fi în aceste condiții, dar m-aș fi declarat mulțumită și cu statutul de profesoară, pentru că, nu știu cum să explic, a învăța tu, a-i învăța pe alții ce știi tu, a-i învăța pe alții cum să învețe, a învăța tot ce descoperi pe parcurs alături de ei în timp, mi se pare cel mai extraordinar lucru de pe pământ. Știu că nu este ușor, dar știu că este extraordinar! Îmi amintesc când, în timpul practicii, intram în clasă și vedeam un grup frumos de omuleți, care îți sorbeau cuvintele, care agitau mâinile în aer pentru a răspunde, dornici să-ți arate că s-au pregătit și cât s-au pregătit, gata în orice moment să se pună în valoare, să colaboreze, să facă parte din joc.

Nu terminasem facultatea când viața îmi dădea oportunitatea realizării unui alt mare vis al meu: acela de a întemeia o familie. Ei da, și ăsta a fost un vis, ceva mai mare ca primul, la care am sperat, pentru care m-am rugat și pe care l-am așteptat cam la fel de mult (dacă nu cu și mai multă ardoare). Și cum pentru mine era mai importantă familia decât cariera, nu am avut niciun dubiu când „de bună voie și nesilită de nimeni” m-am căsătorit și am plecat într-o altă țară, care din păcate, nu recunoaște automat studiile făcute în afara ei, și, în timpul în care aș fi luptat cu birocrația pentru echivalarea diplomelor, cu toți banii pe care i-aș fi cheltuit în acest demers, aș mai fi făcut o facultate, dacă nu mi-aș fi văzut un alt mare vis cu ochii: copiii.

A lucra în învățământ a fost, și este, singurul vis al meu pe care n-am reușit să-l realizez. Și nu știu de ce, e încă viu, e încă acolo, îmi circulă prin vene, se plimbă prin camerele inimii și minții mele și azi. Locuiește în mine de atâta amar de vreme că mă gândesc că nici nu știe să iasă. Mi-am dorit atât de mult să fac asta, încât nici nu am cuvinte să descriu, greutăți să cântăresc sau măsuri să măsor.

0 comentarii la „Ce vrei să te faci când o să fii mare?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

The Glance

Gazing Wisdom, Exploring Places and More..

APort

"Pentru un român care știe citi, cel mai greu lucru e să nu scrie." I.L. Caragiale

pogaciblog

Welcome to your new home on WordPress.com

Claudia Adriana

Marcu Claudia Adriana

Nevoie de noi

"Fă ce vrei, dar înainte pune-te în rândul celor care ştiu ce vor" Friedrich Nietzsche

Trezire divina

Acesta nu e un concurs, nu trebuie sa alergi, nici macar sa incetinesti, priveste in jur si nu mai vana pe toti, n-ai nimic de dovedit, nimic de subliniat.Iar cand te-ai linistit, inima ta va sti ca muzica ta se canta.Nu pleca fara sa spui ce gandesti.  Lasa-l pe El sa te ghideze in fiecare zi.Stim cu totii ca e bine sa fii smerit. Dar nu dansa facand haz. Ai putea pierde tot. Sa nu-ti para rau.  Ai putea cadea din cer. Poti invata sa zbori doar tinand catre soare.

Liviu Rusnaciuc Petru

Să mă citești visând că te visez citind poema vieții mele de tine întrebând...

Antalgica Poetica

L'essenziale è invisibile agli occhi ... ed anche al cuore. Beccarlo è pura questione di culo

%d blogeri au apreciat asta: