Personale

Ce vrei să te faci când o să fii mare?

Când m-au întrebat la școală “Ce vrei să te faci când o să fii mare?” am spus: „Fericit.” Mi-au spus că nu am înțeles întrebarea. Eu le-am spus că n-au înțeles viața.”- John Lenon

Frumos, nu? Toată esența vieții în câteva cuvinte, în atât de puține cuvinte că probabil unora li se pare că e o anecdotă.

Nu aveam nevoie să mă întrebe cineva ce voiam să fac când aveam să fiu mare, eu știam încă de la primele jocuri pe care mi le amintesc: voiam să fiu învățătoare. Nu educatoare, că se ocupă de copii mai mici, nici profesoară, că se ocupă de copii mai mari, ci învățătoare. Mie îmi plăcea, și așa sînt și acum, să fac lucruri care durează în timp, iar gândul că Eu i-aș fi învățat să scrie, că Eu i-aș fi învățat să citească, că Eu aș fi pus în căpșorul lor povești și povețe, că Eu aș fi fost în amintirea lor toată viața ca fiind cea care i-a învățat, că Eu i-aș fi învățat lucruri pe care le-ar fi folosit oriunde oricând, îmi umpleau mintea, inima și sufletul, până aproape de implozie. În acest sens și în această direcție am mers tot timpul, iar când am dat treapta întâi (la sfârșitul clasei a 8-a), am dat, evident, examenele la liceul pedagogic. Și am picat. Și nu m-am lăsat, deși lovitura m-a îngenuncheat.

Am urmat liceul, cu speranța că după asta pot da la facultate, numai că nici la asta nu aveam acces atunci, pentru că ai mei nu mă puteau întreține. Și iar nu m-am lăsat. M-am angajat, și la zece (da, zece) ani de la absolvirea liceului, am dat la facultate, urmărind fidelă visul meu și tot în facultate am făcut și modulul psihopedagogic (obligatoriu pentru cei care doreau o carieră în învățământ, opțional pentru toți ceilalți). Știam că învățătoare nu mai puteam fi în aceste condiții, dar m-aș fi declarat mulțumită și cu statutul de profesoară, pentru că, nu știu cum să explic, a învăța tu, a-i învăța pe alții ce știi tu, a-i învăța pe alții cum să învețe, a învăța tot ce descoperi pe parcurs alături de ei în timp, mi se pare cel mai extraordinar lucru de pe pământ. Știu că nu este ușor, dar știu că este extraordinar! Îmi amintesc când, în timpul practicii, intram în clasă și vedeam un grup frumos de omuleți, care îți sorbeau cuvintele, care agitau mâinile în aer pentru a răspunde, dornici să-ți arate că s-au pregătit și cât s-au pregătit, gata în orice moment să se pună în valoare, să colaboreze, să facă parte din joc.

Nu terminasem facultatea când viața îmi dădea oportunitatea realizării unui alt mare vis al meu: acela de a întemeia o familie. Ei da, și ăsta a fost un vis, ceva mai mare ca primul, la care am sperat, pentru care m-am rugat și pe care l-am așteptat cam la fel de mult (dacă nu cu și mai multă ardoare). Și cum pentru mine era mai importantă familia decât cariera, nu am avut niciun dubiu când „de bună voie și nesilită de nimeni” m-am căsătorit și am plecat într-o altă țară, care din păcate, nu recunoaște automat studiile făcute în afara ei, și, în timpul în care aș fi luptat cu birocrația pentru echivalarea diplomelor, cu toți banii pe care i-aș fi cheltuit în acest demers, aș mai fi făcut o facultate, dacă nu mi-aș fi văzut un alt mare vis cu ochii: copiii.

A lucra în învățământ a fost, și este, singurul vis al meu pe care n-am reușit să-l realizez. Și nu știu de ce, e încă viu, e încă acolo, îmi circulă prin vene, se plimbă prin camerele inimii și minții mele și azi. Locuiește în mine de atâta amar de vreme că mă gândesc că nici nu știe să iasă. Mi-am dorit atât de mult să fac asta, încât nici nu am cuvinte să descriu, greutăți să cântăresc sau măsuri să măsor.

0 comentarii la „Ce vrei să te faci când o să fii mare?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

pogaciblog

Welcome to your new home on WordPress.com

Claudia Adriana

Marcu Claudia Adriana

Nevoie de noi

"Fă ce vrei, dar înainte pune-te în rândul celor care ştiu ce vor" Friedrich Nietzsche

Liviu Rusnaciuc Petru

Să mă citești visând că te visez citind poema vieții mele de tine întrebând...

Antalgica Poetica

L'essenziale è invisibile agli occhi ... ed anche al cuore. Beccarlo è pura questione di culo

My life as Ioana

Vise. Iubire. Miracole. Zâmbete. Poezie. Viață. Matei.

Regina Buburuza

E bine sa lasi in urma ta si altceva in afara de un schelet. Chiar si un pamflet.

EQUINOX

The time of change

La o cafea

Vorbe la o cafea

Endorfinul

Diminueaza perceptia durerii - Genereaza fericire !

Viata ca o pagina dintr-o carte

Bucurate de viata asa cum este

%d blogeri au apreciat asta: