Azi sînt două luni fix de când nu mai fumez.
Știți fazele alea cu proaspetele cupluri sau proaspeții căsătoriți, care sărbătoresc cu nespus entuziasm și plini de iubire fiecare săptămână petrecută împreună, fiecare lună, fiecare an, până ajung, după un timp și-o anume rutină, să-și uite și datele de naștere? Ei, așa vreau s-ajung și eu cu fumatul 😀 😀 😀 Să uit c-a existat vreodată 😀 😀
Până una alta, trebuie să recunosc că a doua lună (contrar așteptărilor!), a fost mai dură ca prima. Mi-a fost mai greu, gândurile parcă erau mai insistente în acea direcție, pofta parcă mai mare și mai de nestăvilit… Am rezistat. N-am regidivat, cum s-ar spune în fotbal, un milimetru pe lângă poartă…
Un alt aspect la care nu prea m-am gândit și pe care nu prea l-am considerat, și care desigur, nu trebuie ignorat, este… îngrășarea. Sigur, la asta contribuie și vârsta, însă nu știu până unde o să mă pot privi cum mă îngraș. Să ne înțelegem, nu rotunjimile în sine mă sperie, nu aspectul durduliu mă îngrijorează (deși schimbatul garderobei pentru 4 anotimpuri nu-i chiar de ignorat 😀 ), pur și simplu nu vreau ca renunțând la una să dau în alta. Între fumat și obezitate, mă iertați, aleg fumatul, dacă ar fi să aleg.
Am avut, de-a lungul anilor, mereu aceeași greutate, cu variații de câteva kg (în plus) pe timpul iernii, pe care le pierdeam, sau se pierdeau, că nu făceam nimic în acest sens, în timpul verii. M-am menținut în tot acest timp între 52-55 kg, iar acum, când văd că echilibrul ăsta se strică, mă panichez. Mă sperie. În fine…
Pun aici niște poze recente cu mine, văd peste câteva luni cum evoluează situația…
Ok, să vedem încotro ne îndreptăm 🙂
