Literatura

Stele pe firmament. Astăzi: Paul Gabor

Vorbeam zilele trecute cu el pe Facebook (în urma unui concurs în care punea la bătaie un stilou Sheaffer, la care particip și pe care sper să-l câștig, fiind conștientă că n-am io noroc din ăsta, dar și suficient de inconștientă încât să mă arunc în gol), și-i spuneam că vreau să scriu despre el, sau, mai bine spus, despre scrisul lui,  pe blogul meu. Ceea ce nu i-am spus, este că s-a împlinit anul de când mă gândesc să scriu despre el. 🙂  De ce am tot amânat? Așteptam, involuntar, să mai adun cuvinte, să mai decantez înțelesuri, să-mi intre mai în piele, că nu e deloc ușor să vorbești despre scriitura lui Paul, cum, la fel,  nu este ușor să-l citești pe Paul. Nu este ușor din cel puțin două motive.

Primul este acela rezultat din asocierea lui de termeni, de concepte, de real, de imaginar, de noțiuni, de obiecte, de senzații, de mirosuri, de iluzii, de visuri, de tăișuri, de voluptate, de neîmplinire, de dorință, de suav, de grotesc, de… de toate. Ca să înțelegi ce spun, până te duci pe blogul lui, Paul Gabor, să-ți încânți simțurile și mintea, dau câteva exemple: ”dinții se îmbrățișează unii pe ceilalți de frică”, ”și ne vom oțeți cu toții, călărind himere”, ”scotocesc după liniște”, ”luna în clocot”, ”dezgoliți de haine și de forme”, ”petarda înfometată care mușcă parșiv din timpan”, ”mă frig gradele înghețate” și multe multe altele asemenea. Vezi? Nimic alambicat, sînt cuvinte obișnuite, pe care le știm și le folosim cu toții, dar numai el, cu talentul lui,  le combină și le împreunează, în așa fel de crezi că ești la parcul de distracții și te dai în ”zidul morții”. Știi, monstrul acela de fiare, care la început urcă mult și lin și-ncetișor, și deodată coboară iute spre infern, în timp ce simți că-ți iese stomacul pe urechi, că ai fălci fâlfâind din cauza vitezei, că ai ochii scoși din orbite, că nu mai știi de tine și de timp, și pe când crezi că ce-a fost mai rău a trecut, te trezești smucit într-o curbă prea abruptă, din care poți să juri că nu mai ieși viu,  și pe când crezi că s-a terminat, vezi că o ia de la-nceput. Și nici nu s-a terminat bine cursa, că mai vrei o tură. Acum știi cum e, știi ce te asteaptă, ești mai sigur pe tine. Numai că scriitura lui este imprevizibilă. Acum te plimbi în parc liniștit, acum te ia și te aruncă pe-un nor, acum crezi că te-ai așezat mai bine, acum te vezi pe fundul mării, printre alge, crabi, sirene și balene, acum simți mirosuri îmbietoare, acum simți numai cum te doare.

Din tumultul ăsta sărim direct la al doilea motiv pentru care Paul nu este ușor de citit: te obligă, prin însuși acest stil, să te Confrunți cu Tine. La începutul lecturii ești singur, la poarta unei lumi necunoscute, dar pe măsură ce înaintezi cu lectura îl simți că se apropie de tine, că tu te apropii de el, că vă țineți de mână, de plete, de inimi, și pe când simți certitudinea că se apropie, fix atunci dispare, și te trezești singur, rătăcind buimac. El nu pleacă pe motiv că are chef de ducă, el pleacă să-ți dea ție ocazia să te adulmeci, să te aduni, să te compui, să te strângi în brațe, să te cauți, să te înțelegi, să pui în operă și parte din tine, din imaginarul, visul sau realul tău, îți dă pix „să scrii” și tu, să participi, să-ți pui și tu amprenta în acea lume și în acel spațiu. Și momentele astea nu sînt ușoare, pentru că tu poate ai obiceiul să te uiți la tine doar fugar în oglindă, poate ai obiceiul să nu îndrăznești că poți, înclini să crezi că nu poți fi și tu o operă sau parte dintr-o operă, poate ai falsa convingere că singur nu te-ai descurca, și… brusc te trezești că Trebuie să faci toate astea, pentru că altfel nu poți continua, nu ai alternative. Momentele astea sînt puternice, intime, și fiecare cititor, cred, le întâmpină și le trăiește cum știe mai bine. Fiecare cititor, odată trecut de acest pas, realizează cât de frumos este și de cât de simplu, de fapt, este. Să te asculți pur și simplu, să lași simțurile să zburde și mintea să zboare și să se joace cu fantezia.

Așa scrie Paul, și de aceea zic eu să-l citiți. Nu știu dacă el se regăsește în ce am spus, nu știu cum percepe el propriul scris, sau cum percep cititorii lui scrisul lui, cert este că am spus ce simt și ce văd eu în felul lui de a scrie.

Nu pot încheia fără a aminti de prima, si sper, nu ultima lui carte, ”Negustorul de pipe”, despre care puteți afla mai multe pe blogul său.

Felicitări Paul și succes!

2 comentarii la „Stele pe firmament. Astăzi: Paul Gabor

  1. Dragu Tudor

    Multumesc! Admirabil! Admirabila!

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

The Glance

Gazing Wisdom, Exploring Places and More..

APort

"Pentru un român care știe citi, cel mai greu lucru e să nu scrie." I.L. Caragiale

pogaciblog

Welcome to your new home on WordPress.com

Claudia Adriana

iulie in doi

Nevoie de noi

"Fă ce vrei, dar înainte pune-te în rândul celor care ştiu ce vor" Friedrich Nietzsche

Trezire divina

Acesta nu e un concurs, nu trebuie sa alergi, nici macar sa incetinesti, priveste in jur si nu mai vana pe toti, n-ai nimic de dovedit, nimic de subliniat.Iar cand te-ai linistit, inima ta va sti ca muzica ta se canta.Nu pleca fara sa spui ce gandesti.  Lasa-l pe El sa te ghideze in fiecare zi.Stim cu totii ca e bine sa fii smerit. Dar nu dansa facand haz. Ai putea pierde tot. Sa nu-ti para rau.  Ai putea cadea din cer. Poti invata sa zbori doar tinand catre soare.

Liviu Rusnaciuc Petru

Să mă citești visând că te visez citind poema vieții mele de tine întrebând...

Antalgica Poetica

L'essenziale è invisibile agli occhi ... ed anche al cuore. Beccarlo è pura questione di culo

%d blogeri au apreciat asta: