A trecut deja un an, împlinit ieri, de când lansam în imensa lume virtuală micul meu blog. E drept că luni bune nu am putut fi prezentă și activă, e drept că acum lipsa de timp mă ține departe de blog, dar chiar și așa, printre timp și printre frânturi de minute, reușesc să văd micii pași făcuți de mine și doar de mine, reușesc să văd direcția spre care mă poartă acest joc al cuvintelor, reușesc să mă bucur de satisfacția pe care mi-o dă fiecare mică realizare.
Pentru că satisfacție este să publici versuri, într-o carte adevărată, și satisfacție este să afli că rânduri scrise de tine vor fi așezate frumos într-o carte, împreună cu rândurile și poveștile altor autori, unul mai frumos ca altul, unul mai talentat ca altul. Sînt povești scrise la îndrumarea unui om special (descoperit recent și căruia îi voi dedica un articol separat), sînt povești adevărate, de viață, de iubire, de copilărie, de durere, de visare, de dor, și sînt scrise dintr-o joacă, cu spontaneitate, cu farmec și umor.
La mulți ani blogului meu, la mulți ani mie, la mulți ani tuturor celor care ne stau aproape!
0 comentarii la „După un an”