Personale

Lumea copiilor

Noi, oamenii mari, credem că dacă avem o anumită vîrstă sîntem musai deștepți, că dacă am suferit în vreo relație nepotrivită sau ca urmare a unor dezamăgiri, am devenit instant mai înțelepți, că dacă am citit vreo două cărți deținem adevărul cel mai adevărat, că dacă ni s-au făcut nedreptăți avem tot dreptul să ne vedem pe altarul sacrificiului.

E drept că viața ne învață multe, dacă avem capacitatea de a învăța și dacă sîntem conștienți de faptul că fiecare își are propria viață și că fiecare și-o trăiește în mod unic, însă eu, din copilăria copiilor mei, în care am intrat cu sufletul deschis și cu toată ființa mea, am învățat (și încă învăț!), cât nu învățasem până atunci.

La nașterea copiilor mei eram mai nou-născut decât nou-născutul însuși, pentru că fix cu nașterea lor eu am devenit mamă, ceva ce nu mai fusesem până atunci, și prin urmare, habar nu aveam de cum, de ce sau de cât trebuie să fac.

În primele momente am înțeles cât sîntem de fragili, de dependenți de atenție și de afirmare, de câtă nevoie avem de iubire și susținere, de prezența unui suflet bun și cald lângă noi, de nevoia de a te simți susținut și încurajat, și mi-am dat seama că noi, oamenii mari, ne prefacem că n-avem nevoie, că sîntem „prea mari” să cerem ajutor, să oferim iubire, că e slăbiciune fie și doar exprimarea acestor nevoi.

Imediat după am văzut mișcările lor nesigure, dar dornici de a cunoaște, de a descoperi, de a testa, de a gusta, de a greși, de a proba, și mi-am dat seama că noi, oamenii mari, nici în ruptul capului n-am admite că nu știm ceva, că ne facem arici abia ce ne spune cineva că ceva n-am făcut bine, că sîntem atât de suficienți încât nu mai e nimic de descoperit.

Ulterior am văzut că pentru ei nu există timpul trecut sau viitor, ei trăind exclusiv în prezent. Acum, aici e timpul lor, și am realizat cât de multe sînt cele ce lăsăm „pe mâine”, de câte proiecte ne-am făcut pentru „la anul”, de ușurința cu care amânăm și de neimplicarea pe care o demonstrăm. Și detașați, așa, de parcă nici n-ar fi vorba de viața noastră. Sau de parcă am fi atât de intimi cu timpul, că sigur are el ceva „pus deoparte” special pentru noi.

Pe urmă am văzut cât de puțin le trebuie pentru a se bucura, pentru a râde, pentru a fi liberi și fericiți. Iar noi, oamenii mari, am scris sute de cărți despre un concept a cărui definiție încă ne scapă. Căutăm fericirea neștiind nici măcar ce ne-ar face fericiți, sau neînțelegând că exact în momentul în care cauți fericirea ea este doar la o întinzătură de mână. Uneori chiar și mai aproape. În tine.

Mai apoi am văzut cât de comunicativi sînt, cât de mult vorbesc, câte zeci mii de întrebări au, de cum exprimă imediat tot ce le place sau nu le place, de cum cer ceva exact în momentul în care au nevoie, și mi-am dat seama ca noi, oamenii mari, nici sub tortură n-am spune ce e în sufletul nostru și ce ne doare, sau cât de tare ne doare, că întrebările ni s-au terminat, sau că unele răspunsuri nu ne-au plăcut și, prin urmare, nu mai întrebăm.

Admirabilă este și disponibilitatea lor. Ei sînt oricând pregătiți pentru orice: că-i inviți la mare, la munte, în parc, la joacă, la citit o carte, la o plimbare, la dansat, la făcut ceva de mâncare, la întins rufe pe sârmă, la orice le-ai propune ei răspund prompt și entuziasm:”daa!”, iar noi, oamenii mari, cu zi ce trece sîntem tot mai puțin disponibili și dispuși, cu zi ce trece ne închidem.

Noi, oamenii mari, am face o minune dacă ne-am întoarce la copilăria noastră, să recuperăm de-acolo ce-am mai pierdut pe drum, am face o minune dacă am trăi copilăria copiilor noștri împreună cu ei, ținându-ne de mână și cu sufletul în palmă, am face o minune dacă ne-am aminti mai des de copilul din fiecare din noi, dacă i-am da dreptul de A Fi și de A Trăi. Da, sînt convinsă, ar fi o minune!

(Imagine luata de pe net)

1 comentariu la „Lumea copiilor

  1. Superb!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

La o cafea

Vorbe la o cafea

Endorfinul

Diminueaza perceptia durerii - Genereaza fericire !

Viata ca o pagina dintr-o carte

Bucurate de viata asa cum este

Ganduri

https://alexandraturony87.wordpress.com

De la lume adunate si-napoi la lume date

Recomandari amicale si sincere a unui produs sau serviciu..,. Te poti baza pentru un sfat de calitate.Te ajut sa iti promovezi produsele

Sinapse

Simple, dar cu viață

So many books so little time

Omul este atat cat intelege.

BeingHuman

Makeup is art. Beauty is spirit.

My nature journal

By Adela Teban

Chaotic Shapes

Art and Lifestyle by Brandon Knoll

racoltapetru6

Just another WordPress.com site

The Godly Chic Diaries

BY GRACE THROUGH FAITH

SUNT UN ADOLESCENT REBEL

.... si asa vreau sa raman...

%d blogeri au apreciat asta: