Personale

Vechiul Radio

Nu am povestit mult de copilăria mea pe blogurile mele (pentru că, oricum o întorc,  oricum o sucesc, încă doare, dar poate într-o zi am s-o fac, detaliat. sau poate nu), dar între timp, mă bucur de amintirile frumoase. Și printre aceste amintiri este radioul, și mă bucur că am găsit pe net unul asemănător cu cel al bunicilor mei (până la zece ani am fost crescută de bunici, am stat la ei, la țară, împreună cu sora mea).

Se întâmpla oarecum des ca seara să ascultăm „teatru radiofonic”, care nu era altceva decât o poveste recitată, iar eu eram fascinată. Nu atât de povestea în sine, cât de interpretarea actorilor, sau actorului, că de multe ori era doar un actor ce recita. Îmi amintesc timbrul vocal, intonația, fluctuațiile vocii (când neutră, când caldă, când gravă și serioasă, când veselă, când tristă, funcție de cum era povestea). Și eu eram absolut uimită de cum simple cuvinte prindeau viață, de cum se încărcau de emoție și ajungeau drept drept sub piele, învăluind inima și inundând creierul. Mă transporta, acest fel de a recita, exact în miezul poveștii, de-mi părea că sînt eu protagonista. Adormeam eroină, cu imaginația plină de scenarii și aventuri.

Pe urmă, la același radio, îmi amintesc de „cotele Dunării”. Era îngrozitor și de fiecare dată mă umplea de nervi. Cum Dunărea este un fluviu navigabil, cum Dunărea trece prin șapte țări, mă gândeam că aceste informații or fi importante pentru unii,  dar cum erau spuse în mai multe limbi, mi se părea că nu se mai termină.

Pe urmă, era muzica. Ei da, asta știu că era pentru mine :))  Nu foarte des o puteam asculta, iar când se întâmpla erau transmise diverse stiluri (vals, romanțe, populare, simfonii, etc ) și nu toate îmi plăceau și nu toate reușeau sa miște ceva în mine, motiv pentru care, în acele puține dăți când ascultam muzica „inimii mele” ajungeam la stele. Ca prim gest, voiam să dau volumul mai tare, dar de fiecare dată bunica nu mă lăsa, spunând că „nu e casă de nebuni” și regla ea volumul, mai încet de cum anterior, iar eu mă ofticam cât puteam de tare. Așa, în loc să dansez, trebuia să-mi lipesc urechea de „aparat” să ascult și eu muzica ce-mi plăcea. Câteodată, rar, se întâmpla să fiu singură în casă și la radio să fie „acea muzică”, și astfel reușeam și eu să mă bucur un pic.

Sînt multe melodiile pe care mi le amintesc cu precizie, dar două dintre ele s-au lipit parcă mai mult de urechile mele. De una dintre ele voi povesti într-un alt articol, că are o istorie a parte, însă cealaltă este… Rasputin, de Boney M.

Ah, acum o pot asculta și dansa cât vreau! La maxim!

0 comentarii la „Vechiul Radio

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

De la lume adunate si-napoi la lume date

Recomandari amicale si sincere a unui produs sau serviciu..,. Te poti baza pentru un sfat de calitate.Te ajut sa iti promovezi produsele

Sinapse

Simple, dar cu viață

So many books so little time

Omul este atat cat intelege.

BeingHuman

Makeup is art. Beauty is spirit.

My nature journal

By Adela Teban

Chaotic Shapes

Art and Lifestyle by Brandon Knoll

racoltapetru6

Just another WordPress.com site

The Godly Chic Diaries

BY GRACE THROUGH FAITH

SUNT UN ADOLESCENT REBEL

.... si asa vreau sa raman...

„Ingerii sunt spirite inaripate, prietene cu spiritul tau inaripat.“

Sunt lipsit de complexe pe un fond timid/ unii bibliotecari ar zice ca-s agresiv//Sunt eroul meu din nou, tot ce zic e zid Cand sunt tras par treaz , cand sunt treaz par zid..

Poeme nemuritoare

„Poezia este o artă care doare. Doare atât cât doare arta. Toată arta la un loc nu ustură însă aşa de tare ca poezia.”

supravietuire a-z

Daca te pregatesti inseamna ca esti un optimist.

%d blogeri au apreciat asta: