Despre blog

După două luni

După două luni de blog, în urma unor observații ale mele, atent și îndelung studiate, în urma conștientizării altor aspecte, am decis să schimb macazul. Mă explic.

Când am făcut blogul, mă gândeam că nimeni nu îl știe, nimeni nu îl vede, motiv pentru care zburdam liniștită crezând că sînt doar eu cu mine. Cam ca atunci când cânți sub duș convins că nimeni nu te-aude :))  În curând însă am observat că nu era chiar așa, în curând am văzut că blogul meu are cititori, chiar dacă sînt tăcuți și nu se fac văzuți ( și le mulțumesc fiecăruia în parte), iar asta m-a făcut cumva să-mi revizuiesc atitudinea.

Pe urmă, mă gândeam eu, că blogul este citit de români din România,  și aveam eu senzația  că este ok, că sîntem ca într-o familie, că vorbim aceeași limbă și despre aceleași lucruri și cu aceleași valori, numai că ulterior am văzut că blogul este citit din mai multe țări, iar  asta m-a blocat. Cam ca acei cărora fiindu-le teamă să vorbească în public, acceptă totuși să o facă  în fața unui număr restrans de persoane și de dragul subiectului sau obiectivului, numai că deodată se trezesc că au de vorbit în fața unei Mulțimi de oameni. Și nu simți doar cum te paralizează  impactul, nu vezi doar cum te blochezi și te fâstâcești și deși aveai sute de idei deodată nu mai știi ce să spui și cum s-o spui,  dar brusc mai simți și pe umerii tăi o imensă răspundere. Și brusc te întrebi dacă le-a plăcut ce-ai spus, sau cât, sau cui, sau dacă cineva s-a simțit exclus din discurs, și multe astfel de frământări, la care nici nu te gândeai, și pe care nici nu le voiai.

Este un conflict cu tine însuți în care tu, în noile condiții, încerci  să-i mulțumești pe toți fiind, în același timp, perfect conștient că asta nu se poate și că nu asta ți-ai propus să faci; este un zbucium interior când tu vrei să scrii despre una, dar uitându-te la statisticile blogului sau citind mail-urile de la cititori vezi că preferințele sînt altele, și te lași condiționat și scrii altceva decât ai fi vrut; este stresant să stai să cauți în zeci de site-uri pentru a te asigura că informația este corectă,  pentru că ai simțul răspunderii și nu vrei să scrii prostii; este obositor  și la un moment dat te întrebi încotro mergi, ce faci și pentru cine faci. Oameni buni, nu este un blog în  serviciul publicului, nu este publicație editorială oficială, cu tematică precisă, cu redactori plătiți, nu este o enciclopedie sau bibliotecă, nu sînt scriitoare sau jurnalist sau om de știință. Cu tot respectul și cu toată simpatia, vă spun că acesta este un Blog Personal, al meu, dedicat copiilor mei. Sînt om, sînt femeie, sînt soție, sînt mamă, sînt fiică, sînt soră, sînt prietenă, și voi scrie despre asta; sînt mii de lucruri frumoase în lume și voi scrie despre ele; sînt multe teme de gândire și reflecție, și voi scrie despre ele. În ritmul meu, în felul meu.  Dacă vă place, citiți  și îmi va face plăcere, dacă nu vă place, aveți libertatea să alegeți un alt blog, și îmi va face plăcere. Știu că fiind un blog public, e supus la păreri diferite, și pe care le respect, dar dacă nu e pe gustul vostru, nu vă opriți, mergeți mai departe.

Spuneam încă din capul locului, că blogul face parte dintr-un (mare) proiect al meu, că e o mică parte din acest proiect, și rămâne valabil, numai că nu vreau să mă pierd pe drum, vreau să fiu liberă și să vorbesc liber despre orice doresc eu. Vreau să mă simt bine acasă la mine și în casă la mine. E de înțeles, nu?

sursa imagine

0 comentarii la „După două luni

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

pogaciblog

Welcome to your new home on WordPress.com

Claudia Adriana

Marcu Claudia Adriana

Nevoie de noi

"Fă ce vrei, dar înainte pune-te în rândul celor care ştiu ce vor" Friedrich Nietzsche

Trezire divina

Fii rabdator cu tot ce e nerezolvat in inima ta si incearca sa iubesti intrebarile insele ca pe niste camere incuiate sau carti scrise intr-o limba straina . Scopul este sa traiesti totul . Traieste acum intrebarile . Poate ca intr-o buna zi , incet , incet , fara sa remarci , vei trai tot mai aproape de raspunsuri . R.M. Rilke

Liviu Rusnaciuc Petru

Să mă citești visând că te visez citind poema vieții mele de tine întrebând...

Antalgica Poetica

L'essenziale è invisibile agli occhi ... ed anche al cuore. Beccarlo è pura questione di culo

My life as Ioana

Vise. Iubire. Miracole. Zâmbete. Poezie. Viață. Matei.

Regina Buburuza

E bine sa lasi in urma ta si altceva in afara de un schelet. Chiar si un pamflet.

EQUINOX

The time of change

La o cafea

Vorbe la o cafea

Endorfinul

Diminueaza perceptia durerii - Genereaza fericire !

%d blogeri au apreciat asta: