În calitate de mamă

A ști sau a nu ști

Citeam mai demult pe net o frază (de-a lui Einstein, nu mi-o amintesc exact), care spunea ceva de genul că dacă nu știi să explici unui copil ceea ce știi, înseamnă că de fapt nu știi, și… m-am oprit, și m-am gândit, și mi-am amintit și am roșit.

Mi-am adus aminte cum, cu vreo doi-trei ani în urmă, băiatul mai mare a venit acasă de la grădiniță cu un subiect „greu”, cu întrebări din alea la care tu nu te (mai) gândești demult, ori pentru că ai găsit răspunsul la vremea când tu însuți te întrebai, ori că n-ai găsit răspuns, ori că nu ți-a plăcut răspunsul găsit, ori că poate nici măcar nu te-a interesat și nici nu ți le-ai pus vreodată.

Știam răspunsul la ce întreba el, și dacă aș fi avut în fața mea un copil mai mare sau un adult, i-aș fi răspuns cu un cuvânt, maxim o propoziție. Și dacă ar fi să vorbim în română, ar fi mai simplă treaba, că mă descurc mai bine, dar cum noi vorbim în italiană, cum eu întâi îmi răspund în cap în română, pe urmă fac traducerea, pe urmă îmi dau seama că nu știu în italiană cum se spune la termenul cutare (care e esențial pentru explicație), pe urmă caut alternative și variante ținând cont și de vârsta lui, în fine… mii de raționamente în fracțiuni de secundă, și nu întotdeauna reușesc să fiu promptă, „spontană” și explicită. Și  cum el era mic, cum fiecare cuvânt din răspuns ar fi fost „pompos” (adică noțiuni pe care nu le știa sau pe care nu prea le putea înțelege la anișorii lui), m-am gândit eu s-o iau cu binișorul, să fac un soi de introducere în care să-i explic cuvintele cheie ca să ajung gradual, la miez, și probabil că m-am lungit cam mult cu povestea, sau probabil și-a pierdut răbdarea, sau probabil obosise între timp,  că pe la  Jumătatea discursului meu numai ce-aud „blaa blaa blaa”.

Atunci, cu jenă,  am realizat că n-am fost în stare să-i explic, pe limba lui, în timpii lui, că strategia mea nu a funcționat, și de-atunci am hotărât să-i răspund, pur și simplu, așa cum aș răspunde oricui. Să plec de la miez spre explicații, nu pornind de la explicații pentru a ajunge la miez. Astfel conduce el discuția, astfel face și el raționamentul lui, astfel pune el întrebările ajutătoare, astfel devine el curios și dornic să afle, astfel îmi arată cât este de interesat, astfel are libertate maximă și se oprește el singur când a înțeles. Și e mai bine. Mult mai bine. Și pentru el, că face exerciții  mintale, raționamente logice, și pentru mine, că am răgaz să scormonesc exemple, să fac traduceri și expuneri.

Vouă vi s-a întâmplat să știți, dar de fapt să nu știți? V-au pus copiii în încurcătură?

Dacă aveți ponturi, și vreți să le împărtășiți și altora, le puteți scrie în comentarii.

0 comentarii la „A ști sau a nu ști

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

pogaciblog

Welcome to your new home on WordPress.com

Claudia Adriana

Marcu Claudia Adriana

Nevoie de noi

"Fă ce vrei, dar înainte pune-te în rândul celor care ştiu ce vor" Friedrich Nietzsche

Liviu Rusnaciuc Petru

Să mă citești visând că te visez citind poema vieții mele de tine întrebând...

Antalgica Poetica

L'essenziale è invisibile agli occhi ... ed anche al cuore. Beccarlo è pura questione di culo

My life as Ioana

Vise. Iubire. Miracole. Zâmbete. Poezie. Viață. Matei.

Regina Buburuza

E bine sa lasi in urma ta si altceva in afara de un schelet. Chiar si un pamflet.

EQUINOX

The time of change

La o cafea

Vorbe la o cafea

Endorfinul

Diminueaza perceptia durerii - Genereaza fericire !

%d blogeri au apreciat asta: