Personale

Indigestie sau virus?

Nu știu care din ei m-a dus duminică până la poarta infernului, dar știu că m-am trezit față în față cu niște monștri, care, chiar dacă erau invizibili, se făceau simțiți prin intermediul durerilor. Eram acolo, cu ei în mine, și luptam doar cu forțele mele, iar ei, cruzi și avizi, ca pirații care au găsit cufărul cu comoara prea mult dorită și căutată, îmi întorceau stomacul pe toate fețele, îl scuturau până la ultima picătură de suc gastric.

Știu că vomitatul poate fi o formă de apărare a organismului, că tinde să elimine răul de dinăuntru, știu și că după asta se ameliorează totul, dar mai știu că, odată cu răul se elimină și binele, se eliminină săruri, minerale, și multe altele care sînt importante pentru corp, pentru sistemul imunitar, că după lupta asta surdă și absurdă rămâi stors de puteri, că nici nu reușești să te ții pe picioare…

Oare cine inventează virușii aștia (că mi-e greu să cred că apar din neant)? Îmi și imaginez așa un individ, căruia îi surâde inima și-i rânjește fața numai când se gândește cum face lumea să se târâie pe jos ca niște viermi, fericit și liniștit el cu antidotul in buzunar.

Știam însă că am susținători: copiii mei (care mă ajutau să mă ridic din pat, care mă întrebau la fiecare cinci secunde dacă mă simt mai bine, dacă a trecut, că nu știau ce să mai facă și ce să-mi mai aducă să revin  la cum mă știau ei, că mă sfătuiau „să beau un pahar cu apă”), soțul meu (care nu mai știa ce fel de ceai să-mi facă, mă întreba dacă mi-e cald sau dacă mi-e frig, dacă vreau să mă odihnesc sau să mă uit la tv), știam că am aliați (fermenții lactici, sau probioticele, pe românește), știam că nu vreau să mă arăt prea abătută în fața lor, deci încercam să mă vait mai puțin și să lupt mai mult, și astfel, împreună, am trecut peste aceste momente.

În ce privește fermenții lactici… nu sînt genul care dă iama în pastile la primul strănut, sau la prima durere de cap, sau la primul disconfort, dimpotrivă… aș spune că aceste stări le provocăm noi înșine de multe ori, însă trebuie să spun că atunci când mă contorsionam de durere și de crampe, abia luam praful magic diluat cu apă, totul se calma. Instantaneu. Incredibil.

Și eu care voiam să povestesc în aceste zile cu totul altceva! Voiam să povestesc cum băiatului mai are i-a căzut primul dinte și cât de emoționată am fost! De cum zâna măseluță i-a pus ciocolată sub pernă, de cum venit de la școală mă întreba dacă este adevărat că eu am fost cea care i-a pus ciocolata sub pernă și nu zâna măseluță, de cum i-am spus adevărul, de cum a fost  dezamăgit că zâna nu există, de cât era de mulțumit însă că mama nu era fantezie și că ciocolata era adevărată!

Voiam să povestesc despre cum am regăsit, sau mai bine zis, m-a regăsit, o veche și bună prietenă, de cat de bucuroasă am fost de asta, și de cât sînt de mulțumită că s-a întâmplat.

„Durerea mică vorbește. Cea mare, e mută” -Seneca

Un cald salut tuturor!

0 comentarii la „Indigestie sau virus?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

pogaciblog

Welcome to your new home on WordPress.com

Claudia Adriana

Marcu Claudia Adriana

Nevoie de noi

"Fă ce vrei, dar înainte pune-te în rândul celor care ştiu ce vor" Friedrich Nietzsche

Trezire divina

Fii rabdator cu tot ce e nerezolvat in inima ta si incearca sa iubesti intrebarile insele ca pe niste camere incuiate sau carti scrise intr-o limba straina . Scopul este sa traiesti totul . Traieste acum intrebarile . Poate ca intr-o buna zi , incet , incet , fara sa remarci , vei trai tot mai aproape de raspunsuri . R.M. Rilke

Liviu Rusnaciuc Petru

Să mă citești visând că te visez citind poema vieții mele de tine întrebând...

Antalgica Poetica

L'essenziale è invisibile agli occhi ... ed anche al cuore. Beccarlo è pura questione di culo

My life as Ioana

Vise. Iubire. Miracole. Zâmbete. Poezie. Viață. Matei.

Regina Buburuza

E bine sa lasi in urma ta si altceva in afara de un schelet. Chiar si un pamflet.

EQUINOX

The time of change

La o cafea

Vorbe la o cafea

Endorfinul

Diminueaza perceptia durerii - Genereaza fericire !

%d blogeri au apreciat asta: