Se dau următoarele contexte.

Prima situație: îi fac complimente băiatului mai mare, iar el, întotdeauna îmi răspunde cu un altul, mai mare și mai frumos. Dacă-i spun că este un copil minunat, el îmi spune că eu sînt cea mai minunată mamă din lume. Dacă-i spun că este frumos, îmi spune că eu sînt cea mai frumoasă. Ați înțeles  ideea.

Îi fac complimente băiatului mic. Îi spun că este un copil minunat, iar el răspunde „Stiu!”. Ești un copil frumos. „Da!” Și gata, fără un alt compliment la schimb, fără un mulțumesc, doar cu un zâmbet în colțul gurii  și o privire șireată.

A doua situație:  Cel mare se joacă cu o jucărie. Dacă i-o ceri frumos, și dacă-i ești simpatic, și dacă nu ține să se joace fix atunci și fix cu acea jucărie, ți-o dă, chiar dacă i se strânge un pic inima. Pe sistemul, dacă ție îți place și vrei musai să te joci, uite, e a ta, iar eu sînt mulțumit că tu ești mulțumit, și-mi voi căuta altă jucărie.  Sau va începe tatonări, negocieri în vederea individuării posibilităților de a se juca  împreună cu aceeași jucărie.  Dacă în schimb îi place mult jucăria, și i-o smulgi din mână, începe să plângă.

Cel mic se joacă cu o jucărie. Dacă i-o ceri frumos, și dacă-i ești simpatic, și dacă nu ține să se joace fix atunci și fix cu acea jucărie, îți spune frumos că nu ți-o dă. Pe sistemul, dacă ție îți place și vrei musai să te joci, uite, așteaptă, și când termin (?), te joci tu. Dacă îți trece prin cap să i-o smulgi din mână, te scuipă și te fugărește. Dacă nu reușește să te prindă, sau să-și reia jucăria, începe să plângă și te fugărește și mai nervos, te pocnește, te zgârâie, te mușcă, de în final ajungi să-ți pară rău de inițiativa ta total neinspirată. Îi vei plăti fiecare pas pe care l-a alergat pentru a-și recupera bunul, îi vei plăti pentru  fiecare  nerv și mușchi pe care l-a încordat din cauza ta.

A treia situație: obosită să le tot spun să nu mai vorbească tare, să nu mai facă atâta gălăgie (că sînt vecini de sus până jos vreme de 5 etaje), să nu arunce lucruri, să, să, și să, mă înfoi și pe un ton ferm și ultraserios le spun, de exemplu, să strângă toate jucăriile împrăștiate prin casă. Cel mare își revizuiește imediat atitudinea, încearcă să înțeleagă de la ce m-am luat, ce m-a tulburat, caută soluții și rezolvă problema. Orice numai să nu mă știe supărată pe el. Orice numai să nu mă supere.

Cel mic, în primă fază se încruntă, în a doua fază îți dă de înțeles că nu va face absolut nimic din ce i-ai Impus să facă, iar în a treia fază, dacă nu-ți schimbi stilul și i se pare că n-ai prins mesajul, ia o jucărie și o aruncă, fix în fața ta, doi metri mai încolo, poate poate așa vei înțelege că nu funcționează cu el tonuri de-astea, superioare, și că-i cazul sa te controlezi.

Dacă în schimb spun, pe un ton jucăuș și provocator „oare mă ajută cineva și pe mine să strâng jucăriile astea? cine e așa drăguț să se ofere?” imediat auzi „eu! eu! eu!”. Și începe goana. Dar să nu zici că unul ia o mașină și altul un tractor, nu, nu, amândoi vor să strângă Aceeași mașină sau Același tractor. Și trage, și împinge, până mă întind eu să iau un alt obiect, moment în care Amândoi lasă și mașina și tractorul, dorind Amândoi obiectul pe care am pus eu  ochii. Știți despre ce vorbesc, dacă aveți măcar doi copii în dotare.

Mă uit la ei, au aceeși mamă și același tată, și totuși sînt atât de diferiți unul de altul! Și eu îi iubesc de mă prăpădesc, și  știu că și unul și altul, au bucăți din noi, părinții lor.

Cel mare e identic tatălui său. El este exact așa, cu o inimă de aur, pacific, iertător, lasă de la el, bun, iubitor de pace, de frumos, de calm.

Cel mic e identic mamei lui. Ea este exact așa, dacă folosești un ton autoritar și (nejustificat) superior, nu numai că nu face ce spui, dar te pune pe ignor până se face cald afară. (sau frig, după caz :)).

La voi cum e?

0 comentarii la „El+el=noi

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

The Glance

Gazing Wisdom, Exploring Places and More..

APort

"Pentru un român care știe citi, cel mai greu lucru e să nu scrie." I.L. Caragiale

pogaciblog

Welcome to your new home on WordPress.com

Claudia Adriana

iulie in doi

Nevoie de noi

"Fă ce vrei, dar înainte pune-te în rândul celor care ştiu ce vor" Friedrich Nietzsche

Trezire divina

Acesta nu e un concurs, nu trebuie sa alergi, nici macar sa incetinesti, priveste in jur si nu mai vana pe toti, n-ai nimic de dovedit, nimic de subliniat.Iar cand te-ai linistit, inima ta va sti ca muzica ta se canta.Nu pleca fara sa spui ce gandesti.  Lasa-l pe El sa te ghideze in fiecare zi.Stim cu totii ca e bine sa fii smerit. Dar nu dansa facand haz. Ai putea pierde tot. Sa nu-ti para rau.  Ai putea cadea din cer. Poti invata sa zbori doar tinand catre soare.

Liviu Rusnaciuc Petru

Să mă citești visând că te visez citind poema vieții mele de tine întrebând...

Antalgica Poetica

L'essenziale è invisibile agli occhi ... ed anche al cuore. Beccarlo è pura questione di culo

%d blogeri au apreciat asta: